Fenomenul ultras

Am rămas doar noi

Publicat de admin

Un drum plin de noroi, o tabelă cât un monitor și niște scaune decolorate. Atât mai știa de vechiul stadion. Își aduce aminte cu nostalgie de adidașii murdari, de blugii rupți în gard și de mirosul de pucioasă. De somnul din vagoane, de cele 3 mușcături dintr-un sandwich care îi erau masa pe o zi întreagă, de berile băute la bidon. Vagoanele pline, caterinca multă și haine ieftinele îi aduc lacrimi în ochi.
Vremurile s-au schimbat. Serviciul îl ține câte 8-10 ore la birou, banii de deplasare se duc acum pe facturi, iar nevastă-sa pur și simplu se supara…si asta îl doare cel mai tare. Dar pentru că la muncă a venit și în weekend, ratele la mașină s-au terminat, iar nevastă-sa a mai slăbit 3 kg, își permite o aroganță.
Așa că își ia șapca în cap, își pune un fular vechi și pleacă. Nu înainte să-și sune prietenul care încă mai merge.
– Hai noroc, mă! Ce faci?
– Nu-mi vine să cred ! Ce faci, ce-i cu ține? Mai trăiești?
– Da, sunt ok. Vreau să vin și eu la meci. Mă poți ajuta cu un bilet?
– Te ajut, cum să nu? Hai la bar. Eu sunt aici.
– La care bar?
– Cum la care? Tot acolo…
Ajuns la bar, simte că a călătorit în timp, nu cu metroul. Barul cândva plin are doar câteva mese ocupate dintre care una de un cuplu venit să-și rezolve problem conjugale. Își vede prietenii, dă noroc cu ei și se așază la masă.
– Dar restul unde sunt? Întreabă nedumerit, având experiența întâlnirilor din trecut.
– Care restul? Ăștia suntem.
Realizează acum că timpul a trecut peste toți, înlăturându-i pe mulți. Află că cel mai pasionat dintre ei a găsit un job bun și a considerat că “nu se mai merita”. Află că cel mai afemeiat dintre ei vede meciul acasă la socrii. Află că cel cu 2 interdicții a profitat de angajările externe ale poliției.
– Dar Bubu mai vine?
Și află …
În drum spre stadion simte un deja-vu. Noroiul este încă acolo, la fel și gropile. Lipsește însă coada de la casa de bilete. Ajuns în peluză, vede noua tabelă. E foarte încântat, însă nu știe că acolo nu a scris niciodată “Dinamo Campioana”. Și asta nu din motive de software. Scaunele sunt încă acolo. Mă rog, cele care mai sunt.
Se uită în peluză și apoi la ceas, poate a ajuns prea devreme. Se uită în teren și vede lovitura de start. Îl sună nevastă-sa și îl întreabă unde e. El îi spune că e la meci, dar ea se enervează că “nu se aude că ești la meci”. Atunci realizează că are dreptate. Inclusiv peluza oaspete e goală, deși e sâmbătă.
Atunci își întreabă prietenul ce s-a întâmplat. Ce? Cum? De ce? Întrebări simple și scurte. Atunci vine răspunsul: “Nu vezi, frate? Am rămas doar noi.”

sursa

Comentarii

comentarii

Despre autor

admin

Comentează