Fenomenul ultras Ultrașii români

DEZBATERE: Ultrașii români de la „Cătălin Hîldan are ușă în tavan” la SOLIDARITATE

Publicat de admin

Moartea lui Patrick Ekeng a venit ca un șoc în lumea fotbalistică din România. Parcă ca niciodată, grupurile organizate de suporteri și-au manifestat solidaritatea (o încercare de totalizare găsiți aici). Tulburată de frustrări acumulate în timp și de lipsa unei speranțe de mai bine, societatea în întregul ei parcă fierbe.

dinamo sud mesaj guvern

„Fotbaliști decedați, soldați asasinați, voi ce guvernați?!” / sector 32 (Dinamo)

Episodul morții lui Ekeng a dat fiori celor care au mai trăit momente similare pe terenurile de sport.

Era pe 5 octombrie 200o când tot suflarea dinamovistă fusese lovită de durere. La un meci amical jucat la Oltenița, în minutul 75, pe când balonul se afla undeva la marginea terenului, Cătălin Hîldan s-a prabușit pe neașteptate luându-i prin surprindere pe toți cei prezenti.
Restul e istorie, una tristă…

În jurul orei 7:00 a zilei de 6 octombrie 2000, au apărut la stadionul din Ștefan cel Mare primele grupuri de suporteri. Spre prânz, sute de suporteri au așteptat trupul neînsuflețit al lui Hîldan, într-o tăcere grea ca plumbul. Slujba a fost ținuta de un sobor de șase preoți de la Patriarhie și a durat 30 de minute, după care cei din tribune au început să scandeze „Ești câine și după moarte”, „Te vom iubi mereu”, „Hîldan, ultimul căpitan”. Tricoul și fularul i-au fost așezate în sicriu. Apoi s-a dat drumul la poarta de acces spre stadion și astfel cei prezenți pe stadion au însoțit mașina care transporta sicriul pâna la ieșirea din Complexul Dinamo.

Cu un an în urmă, în aprilie 1999, pe Giulești murea într-un mod similar, tot la un meci amical, Ștefan Vrăbioru, tânărul jucător al Astrei.

Multe s-au întâmplat de atunci în societate dar fotbaliștii continuă să moară „inexplicabil” pe teren.

haldan_colaj

 

După moartea lui Hîldan, la eternul derby din 1 aprilie 2001, din sectorul de oaspeți apărea un un banner pe care se putea citi „Unul câte unul vă tirați după hâldan„. Scandările adaptat ede către steliști pentru moment erau „Cătălin Hîldan are ușă în tavan” și „Petre Florentin, du-te după Cătălin”.

Condamnabil sau nu, asta era poza momentului în scena ultras românească. Astea erau timpurile:

Galerie1%5B1%5D

Tot o poză a momentului am găsit în arhiva Romanian Ultras, în 2009 la moartea membrului Hunters, Ivan:

foto steaua rapid suporteriivan mereu cu noi

Din partea mai multor grupuri au venit mesaje de solidaritate:

U Craiova- Gloria Buzău, mai 2009

U Craiova- Gloria Buzău, mai 2009

dar scandarea clasică cu UȘA DIN TAVAN a putut fi auzită în Giulești, din glasul fanilor Rapid.

——

La 16 ani după momentul în care am început acest articol, o viață de om/ mișcare ultras în România, ne găsește cot la cot, cu suporterii Stelei și ai Rapidului afișând mesaje de solidaritate sau chiar fiind în centrul terenului din Ștefan cel Mare.

catel

Ce s-a întâmplat cu noi anii ăștia?

Ne-am civilizat sau ne-am fătăloșit? A evoluat societatea și noi cu ea sau am văzut că noi suntem singurii în care putem avea încredere? Am dobândit acea MENTALITATE ULTRAS atât de clamată la începutul anilor 2000 sau suntem și noi sclavii mass-mediei și a intereselor obscure?

Quo vadis, Ultras?

  • Să vedem dacă între timp comentariile lăsate libere se pot purta pe un ton civilizat. Vă invităm să comentați!

Comentarii

comentarii

Despre autor

admin

5 Comentarii

  • Urata istorie au unii in spate.

    Macar acuma bine ca le-a venit mintea de pe urma.
    ROMÂNI ÎNAINTE DE TOATE!

  • Fara doar si poate conditiile actuale. Fotbalul in Romania a murit , echipele cu traditie dispar, peluzele sunt din ce in ce mai goale iar schimbul de generatii este ingrijorator, viitorul nu arata deloc bine. In conditiile astea , singurele lucruri care ti-au mai ramas sunt amintirile cand exista un fenomen ultra’ in Ro. Cum pot sa mai existe rivalitatile de alta data , cand nu mai exista echipe in primul rand? Poti sa iei sa compari orice poza din 2005-2006-2007 cu ultimele sezoane si o sa vezi o degradare clara ca si nivel ultra’ la orice peluza. Pe langa faptul ca ne-am cizelat si maturizat, in primul si in primul rand , cred ca lumea e nostalgica dupa fenomen si de aici …solidaritate.

  • pare-mi-se ca tenta articolului e mai multa o acuza, nu un subiect care sa deschida o dezbatere, in adevaratul sens al cuvantului. dar nu asta conteaza, e opinia mea …
    in nebunia si tensiunea derby-urilor despre care vorbiti, s-a scapat scandarea mentionata mai sus, asta neinsemnand insa lipsa de solidaritate sau dorinta de a fi in centrul atentiei.
    imi aduc aminte, de ani buni, mesaje de sustinere ale fiecarei galerii din tara, in momentul in care o alta s-a aflat intr-o situatie nefasta. fie ca vorbim pe plan fotbalistic, fie de decesul vreunui membru. si asa a fost dintotdeauna. sa cautam putin in istorie. solidaritate a fost de fiecare data, din toate taberele. acum, insa, cu toate problemele cu care se confrunta fotbalul romanesc aceasta se intensifica.

Comentează