Mesaje in zona stadionului si a hotelului unde sunt cazati jucatorii nationalei…
Author Archive for dave
Duminica asta va avea loc un mars de protest fata de haosul urbanistic creat de autoritatile locale in Bucuresti:
Continuare ‘Marş pentru Bucureşti - duminică, 11 mai’
Această rubrică se doreşte a fi adresată acelora care de abia acum descoperă fenomenul ultras. În cuprinsul ei se vor regăsi, prezentate la un nivel ’iniţiatic’ principalele noţiuni legate de lumea peluzelor. Pentru acest prim articol m-am oprit asupra unuia dintre elementele cele mai definitorii pentru o grupare: steagul de gard.
Steagurile purtând denumirile şi simbolurile grupurilor ultras au fost însă precedate de cele ale aşa numitelor „cluburi” de suporteri- un fel de „ligi”de suporteri româneşti- (cel mai vechi dintre ele Fedelissimi Torino’51).
Primul steag de gard aparţinând unui grup ultras a fost al celor de la Fossa dei Leoni – Milan în 1968. În anul următor e rândul celor de la Boys S.A.N –Inter şi Ultras Tito Cucchiaroni – Sampdoria. Primele steaguri care şi-au făcut apariţia pe gardurile stadioanelor româneşti, după Revoluţie, erau de fapt steaguri „de băţ” adaptate prin coaserea unor şireturi şi aplicarea unui înscris, majoritatea dintre ele greu lizibile. Continuare ‘ABC … ultras’
Rusia, afara din Tighina!
Dupa meciul cistigat impotriva Olandei la Constanta, la nivelul oficialilor si parazitilor din preajma federatiei romane de fotbal, au inceput sa se faca tot felul de calcule referitoare la biletele pentru turneul final si la beneficile financiare (si nu numai) ce pot fi obtinute in urma vinzarii/”distribuirii” acestora.
O serie de “informatii” puse in curculatie prin intermediul presei au facut ca, pina la sfirsitul anului trecut, sa nu se stie nimic sigur referitor la modaliatea de rezervare/cumparare a biletelor.
Recent, federatia a decis sa “modifice din nou schimbarea” anulind, fara nici o justificare logica, prerezervarile realizate pe siteul biletefotbalonline.ro, desi aceasta campanie de rezervari avusese initial girul protectorilor federali.
sursa wanker.fr
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozitii generale
Art. 1. - În sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
a) competitie sportivă - întrecere sportivă organizată pe ramuri de sport, între mai multe echipe sau concurenti independenti, pe baza unui regulament si a unui program, având drept scop stabilirea unei ordini ierarhice a competitorilor în clasamentul final;
Continuare ‘“Legea” militianului mitica, publicata in Monitorul Oficial’
Un material despre suporteri, violenta, presa si despre multe altele. Autorul materialului este profesorul G. Pearson de la Universitatea din Liverpool. Poate ca n-ar fi rau ca textul asta sa fie citit nu numai de oamenii de stadion dar si de jurnalisti, de politisti si politiceni. Ar avea ceva de invatat…dar asta deja nu mai depinde de noi.
Lectura placuta!
Ce este huliganismul? Huliganismul asociat fotbalului nu are nici o definitie juridica precisa. Termenul a fost introdus de mass media, in special de presa de tip “tabloid”, la mijlocul anilor ‘60 si de atunci aceasta eticheta extrem de flexibila a fost aplicata diferitor incidente. Din punctul de vedere al majoritatii, huliganismul asociat fotbalului este asimilat oricaror incidente violente in care sunt implicati suporteri. Totusi, pot fi identificate doua mari categorii de incidente etichetate ca “huliganism”: Continuare ‘Eseu despre huliganism’
In ultimii anii, a inceput sa se faca simtit si in Romania un curent (ca sa nu-i spun “moda”) de inspiratie britanica. Din nefericire, filmele artistice si internetul nu sunt printre cele mai bune surse de informatii, realitatile fiind, de multe ori, transmise intr-un mod deformat…
In incercarea de a merge un pic mai aproape de sursa si de a vedea ce e dincolo de “sepcutele in patratele”, public, azi, traducerea unui scurt fragment din cartea lui Paul Debrick (1964-2007) “The Brick - A hooligan’s story”…
Introducere
Stiu ce ginditi…nu inca o carte despre huligani!…si in parte, ati avea dreptate…pe de alta parte, asta-i diferita… cind lumea scrie carti despre huligani, totul se invirte in jurul iubitului meu Everton, stralucitoarei mele Chelsea, a minunatului Middlesbrough si tot asa. Eu unul n-am dat si nu voi da niciodata nici macar doi bani pe Middlesbrough Football Club. Continuare ‘The Brick “Povestea unui huligan”’
Respectul ar trebui sa fie una dintre regulile de baza ale acestei lumi. Fie ca este vorba de respect fata de adversar, fata de regulile nescrise, fata de un interlocutor sau fata de propria persoana.
Discutiile fie ele si contradictorii, sunt binevenite atita vreme cit ele sunt sustinute de argumente.
Prin urmare, toate comentariile lipsite de continut sau lipsite de respect fata incercarile unor oameni de a face ceva, dupa propriile posibilitati, pentru o echipa sau un grup vor fi sterse fara alte discutii.
ps: de acelasi tratament se vor “bucura” si mesajele scrise in in “limbajul mirc”
“Huliganii de pe stadioane ascund petardele si tortele in chiloti” astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit in dimineata asta. Dezvaluirile nu s-au oprit insa aici…findca “huliganii isi folosesc organele genitale pentru a introduce materialele pirotehnice pe care de multe ori le asambleaza pe stadion”… “nu da domnu’ sa le explodeze odata una” “ei nu…” “nu-i mai suport pe descreieratii astia…nu mai poti sa mergi cu copilu’ pe strada ca dai de ei…cum merg incolonati ei spre stadion…cum mai distrug o masina” “stii ce le-as face daca as fi politist si l-as gasi pe unul din asta?…i-as zice…domne! nu-ti fac nimic…doar iti aprind fitilul”.
Nu europarlamentarele, gasirea Elodiei si prima ninsoare sunt subiectele la moda in acest moment, ci TORTELE aduse in peluze de fani. Lumea tot incearca sa gaseasca explicatii, sa dea raspunsuri, sa aduca argumente pro si contra. Este insa o problema mult prea complicata pentru a se emite un singur raspuns care sa impace si capra si varza. Sa plecam totusi de la un punct. Fotbalul inseamna (si) spectacolul tribunelor. Iar acesta vine prin bannere, mesaje, coregrafii, cantece, torte, fumigene. Prin astfel de mijloace iti arati dragostea pentru echipa. Si nu-mi spuneti ca e mai frumos sa vezi un meci asezat pe scaun in loc sa canti, iar peluza sa fie invaluita in culorile iesite din fumigene si luminata de torte. Atata timp cat tortele nu sunt aruncate inspre adversari, totul e bine. Pista din fata peluzelor se poate uda inaintea meciurilor pentru a nu exista riscul unui incendiu. Totul poate fi controlat pentru a nu degenera.
Ei bine, cei care incearca sa aprobe proiecte de lege contra (violentei) fanilor au cel putin doua defecte: nu prea au calcat in peluze si vor sa nasca o struto-camila inspirata din modelul englez, asezonat cu elemente pur romanesti. Sa le luam pe rand:
1. In Anglia, fanii recalcitranti sunt filmati, identificati, li se face dosar, iar cand joaca echipa favorita sunt chemati la sectie. Cei mai violenti primesc interdictie pe stadioane. La noi, camerele de luat vederi sunt doar de decor (acolo unde sunt). Mai mult, jandarmii fac abuzuri inimaginabile. Sa nu ne ferim sa spunem asta. Ultima intamplare, aseara la Steaua - Dinamo. Dupa meci, zeci de persoane din peluza dinamovista au fost duse la sectii, fara a fi facut ceva, si amprentate, numele lor fiind introduse in baza de date. Motivul? Greu de spus. Poate doar faptul ca au avut “indrazneala” sa mearga la meci. Sa ne intelegem, nu vorbesc despre cei care o cauta cu lumanarea si pana la urma o gasesc. Din pacate, pentru cativa nebuni platesc alte cateva sute. Continuare ‘Peluzele, o problema?’
Coregrafie - Sud Steaua: “Mereu finantati…o voi, unicii ultrasi adevarati”
Torte - Dinamo
Mi-am petrecut ultimele citeva ore citind aberatiile scrise pe internet de catre diversi “jurnalisti”, suporteri de canapea sau eterni moralisti de care societatea noastra n-a dus vreodata lipsa, pe marginea meciului jucat aseara la Sofia si a comportamentului huliganic al suporterilor romani prezenti in tribune.
M-am hotarit sa scriu si eu citeva rinduri…asta in speranta ca, in lumea de azi, adevarul ar mai avea vreo importanta.
Am plecat ieri dimineata, din Bucuresti, intr-un autocar impreuna cu alti 45 de baieti de diverse “culori”…n-o sa insist prea mult pe treaba asta fiindca apartenenta la un club sau altul nu conteaza, sau cel putin n-ar trebui sa conteze atunci cind vine vorba de echipa nationala.
Pina la Giurgiu nu am fost “interceptati” de reprezentantii autoritatilor, dar in punctul de frontiera ne astepta un echipaj al jandarmeriei romane care participa alaturi de politia bulgara la formarea convoaielor. Dupa jumatate de ora de asteptare am reusit sa trecem podul, fiind preluati de politia bulgara. Nu fara dificultati, ofiterii bulgari ne-au explicat regulile generale ale deplasarii. Convoiul, format din doua autocare si mai multe autotusime, avea sa urmeze indicatiile politiei rutiere bulgare, urmind sa avem si o oprire prestabilita, undeva la jumatatea distantei. Drumul s-a scurs fara vreun incident notabil, cu exceptia unui accident rutier provocat de masina politiei. La 20 de kilometri in afara Sofiei am fost opriti intr-o parcare unde ne asteptau trupele speciale ale jandarmeriei bulgare. Nu-i nici o placere sa-ti vezi autocarul oprindu-se intr-o parcare, in mijlocul pustietatii, sa vezi ofiterii pregatiti de confruntare si privindu-te ca pe un infractor periculos…dar pe de alta parte nici prea surprins nu poti fi, avind in vedere toata atmosfera “exploziva” creata artificial in jurul acestui meci… evident, cind ai de-a face cu “teroristi urbani” –caci in ultima vreme cam asa suntem priviti, noi, ultrasii- trebuie sa-ti iei masurile necesare… asa ca intrebarile despre svastici si arme albe n-au mai mirat pe nimeni. Evident, controlul nu a produs nici un rezultat cu exceptia unei noi intirzieri. Am pornit din nou la drum doar pentru a gasi o capitala a Bulgariei cu un trafic la fel de aglomerat ca si el din Bucuresti.
Prin urmare, desi plecati de la ora 8.00 am “reusit” sa ratam inceputul meciului. Dupa un nou control corporal si al materialelor am intrat, intr-un final, pe stadionul national Vasyl Levski. Sectorul rezervat oaspetior se afla la tribuna I si are undeva la 1800 – 2000 de locuri. Din nefericire in minutul 10 al meciului nu cred sa fi fost mai mult de 200 de romani in sector. Am ocupat un spatiu in partea de jos a sectorului si ne-am apucat de cintat. La scurt timp, a intrat in stadion si grupul de suporteri ploiesteni care s-au asezat ceva mai in spate, tot in zona centrala. Ultimii sositi au fost dinamovistii care, din motive ce-mi scapa, au fost introdusi intr-un gen de “tarc” format de jandarmii bulgari undeva in marginea sectorului. Au existat ce-i drept niste contre, mai mult verbale, intre o parte a ploiestenilor si dinamovisti dar nimic mai mult…cu 5 minute inainte de pauza dinamovistii au aprins in jur de 15 torte dintre care, e adavarat, 2 sau 3, aproape stinse, au zburat spre peluza, respectiv spre pista de atletism. Asta e probabil singurul lucru adevarat care s-a scris. Au urmat tortele si fumigenele noastre…acum, parca s-ar impune o mentiune pentru cei total straini de lumea asta, a stadionaleor…sa va fie clar, baieti si fete, tortele si fumigenele sunt folosite pentru a da culoare nefiind niste instrumente demonice create pentru a praji sau asfixia spectatorii. Interzicerea lor a fost (si este inca) justificata de faptul ca ele pot fi folosite ca proiectile in confruntarile de pe stadioane. Dar tot la fel de “bine” pot fi folosite telefoanele mobile, curelele, pietrele, umbrelele, scaunele… nu materialele pirotehnice sunt problema, ci incapacitatea autoritatilor de a impune respectarea legilor pe stadioane. Atunci cind nu poti pedepsi vinovatul, fa o lege speciala si pedepseste-i pe toti, vinovati sau nu; Continuare ‘Cîteva gînduri după Bulgaria - România’
Comentarii recente